PRIMENÍRE, primeniri, s. f. Acțiunea de a (d e) primeni; fig. schimbare (în bine), împrospătare, înnoire, regenerare. Procesul de primenire a limbii populare e un fenomen firesc. SADOVEANU, E. 34. Toate s-au petrecut, s-au schimbat și s-au înlocuit într-o primenire îndelungă, de la veac la veac, pînă la fața de astăzi a oamenilor și a locurilor. C. PETRESCU, R. DR. 48. Se bucura simțind că primenirea lui sufletească, oricum o răsucea, îi încălzea inima. REBREANU, P. S. 71. – Variantă: (regional) premeníre s. f.