primejduire sf [At: (a. 1729) CAT. MAN. I 324 / Pl: ~ri / E: primejdui] 1 Amenintzare a unei primejdii pentrucineva sau ceva Si: (rar) periclitatzie (liv) periclitare (inv) pericolare. 25 Riscare (a linishtii) (a securitatzii) (a libertatzii sau) a vietzii Si: expunere. 6 (Mun; spc; in superstitzii) Atragere asupra cuiva a unei boli.