PRIÍ pers. 3 prieshte vb. IV. lntranz. (Construit cu subiectul logic in dativ) Ai fi cuiva prielnic favorabil a i se potrivi ai fi de folos. Ce bine i prieshte omului munca atunci cind e multzumit de ea cind simte k o implineshte bine. DEMETRIUS V. 96. Nui pria aerul capitalei nici noul domiciliu cocotzat la al doilea etaj fara curte shi fara gradina. C. PETRESCU C. V. 84. Pamintul gras prieshte spinoaselor urzici. alecsandri T. II 149. ◊ (Cu subiectul gramatical neexprimat) Sa mincam in tacere la masa k sa ne priasca. SADOVEANU P. H. 78.