prihána (prihắni) s. f. 1. (Inv.) Acuzatzie vina. 2. Pata defect cusur meteahna. Sl. dar lipseshte etimonul exact cf. ceh. prihana pol. przygana rut. prigana (Miklosich Slaw. Elem. 39; Cihac II 237; Tiktin) cf. prigoni. Trecerea lui g › h nu a fost explicata. Der. prihani vb. (a pata); prihanie s. f. (pata dezonoare); neprihanit adj. (pur curat cast).