prigoáre f. pl. orĭ (d. prigoresc k dogoare d. dogoresc. La inceput prigoare insemna „arsura aprindere” apoĭ din cauza penelor roshiĭ s’a numit asha shi pasarea). O pasare (numita shi albinarel) de marimea merleĭ cu penele roshiĭ verzĭ galbene shi altfel shi care maninca albine (merops apiaster). SHi prigórie: o prigorie tziriĭa in inaltzime (Sadov. VR. 1911 3 336); shi prigór shi prihór. V. vĭespar.