PRIBEGÍRE pribegitzi s. f. Actziunea de a pribegi; ratacire din loc in loc (v. vagabondare); parasire a tzarii natale (v. exil). SHtiu k ai citit cu oarecare mishcare de suflet istoriile pribegirilor sht suferintzelor mele shi itzi inchipui k nici pribegirile nici suferintzele nu sau sfirshit. SADOVEANU O. V 609. ◊ Fig. Sint ore de jale fara marginire Cind sufletul simte dor de pribegire. ALECSANDRI P. III 174.