PRIBEGÍ pribegesc vb. IV. Intranz. 1. A rataci din loc in loc a nu avea nicaieri o ashezare statornica; a umbla de colo pina colo. Casa parinteasca era o lume intreaga pentru mine... mam instrainat de dinsa pribegind prin alte locuri. GANE N. III 53. Protopopul de la Neamtz de pe vremea aceea ar fi zis unor calugaritze care pribegeau in saptamina mare prin tirg... CREANGA P. 109. Fig. De multa vreme gindurile lui pribegeau prin negura padurii spre moara lui Califar. GALACTION O. I 45. Porninduma atzi vorbi despre vinatoare ma vaz fara veste pribegind pe razoarele literaturii. ODOBESCU S. III 12. ◊ Refl. [Ciobanul] nici nu baga de seama cind turma lui pascind iarba pe ici pe colea se pribegeshte in ripe departate. RUSSO O. 160. 2. A se duce prin straini a pleca parasindushi locuintza tzara; a trai in pribegie. V. bajeni. Erau zile grele. Ne goneau bombardamentele. Neam risipit. Am plecat. Am pribegit. BARANGA I. 174. Nu eshti tu zise el scurt dintre ai lui lonashcu care au pribegit peste Nistru? SADOVEANU O. VII 61. Ciubuc Clopotarul tot din Ardeal... a pribegit deacolo k shi noi. CREANGA A. 19. ◊ Fig. Nu mai sint pe lunca flori Vailes desharte TZipa cirduri de cocori Pribegind departe. IOSIF V. 73. Cirdurile de cucoare inshirindusen lung zbor Pribegitau urmarite de al nostru jalnic dor. ALECSANDRI O. 167. ◊ (Urmat de precizari locale introduse prin prep. «prin») Roman... de zece ani pribegeshte prin lume. SADOVEANU O. I 320. Totzi locuitorii shio parasit casele deo pribegit prin fundul codrilor. ALECSANDRI T. 1482.