Definitzia cu ID-ul 505638:

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

préot (préotzi) s. m. Prezbiter sacerdot. Var. mold. preut Trans. preót. Mr. preftu istr. prewt. Lat. prĕbĭter var. vulgara a lui prĕsbyter (Densusianu Hlr. 126; Pushcariu 1375; CandreaDens. 1441; REW 6750) cf. alb. prift (Philippide II 651) vegl. prat it. prete (abruz. préute) prov. v. fr. preire cat. prévere. Der. (toate cu var. mold.) preoteasa s. f. (nevasta de preot); preotzi vb. (a sluji k preot); preotzie s. f. (sacerdotziu); preotzesc adj. (sacerdotal); preotzeshte adv. (k preotzii); preotzime s. f. (adunare de preotzi). Este dubletul lui presbiter s. m. din lat. var. presviter din ngr. πρεσβύτερος der. protopresbiter s. m. (protopop) din ngr. προτοπρεσβύτερος.