PRÉGET pregete s. n. Incetare intrerupere (a unei activitatzi); ragaz tihna odihna. Zburdarile tineretzelor copilareshti de nebunie... nau stare nici preget. PISCUPESCU O. 149. ◊ Loc. adj. shi adv. Fara (de) preget = a) fara incetare fara ragaz; neintrerupt neincetat. Toate vietzuitoarele se lupta aprig se lupta fara preget k sashi cishtige un loc mai prielnic la masa vietzii. BRATESCUVOINESHTI I. 10. Eu nam cunoscut decit munca fara preget de zi shi de noapte. ANGHELIOSIF C. L. 211. SHia pus in gind sa urmareasca fara preget publicarea Bibliotecei poporului romin. ODOBESCU S. III 263; b) neintirziat numaidecit imediat degraba repede. Era prins intro capcana era la mare primejdie... trebuia sa se gindeasca fara preget la scapare. SADOVEANU O. VII 96. Strabatind intro suflare tzara lunga mare lata... SHi deacolo fara preget pinan celalalt tarim. EFTIMIU I. 36. Oh! mam inshelat amarnic! Dar imi voi plati gresheala. Fara preget. DAVILA V. V. 148.