PREFACATÚRA prefacaturi s. f. 1. (Invechit) Transformare schimbare; evolutzie dezvoltare. Prefacatura [limbii] adusa de ani shi de trebuintza masurata pe noima aplecarilor shi a naravurilor neamurilor e nesimtzita la uz shi la vedere. RUSSO O. 75. Prefacatorie. Acolo cu prefacaturi cu marghiolii shi cu viclenii il facu de spuse cum are atita stare. ISPIRESCU L. 280. Gindeai k orbit de frumusetza shi nuri Nai cerceta nici mustra a tale prefacaturi. CONACHI P. 221.