PRECIPITÁT² A precipitatzi te adj. 1. (Despre vorbe gesturi actziuni) Grabit iute zorit accelerat; pripit. Racnise shi el bilbiinduse cu gesturi precipitate cum nui statea in fire sa racneasca sa se revolte shi sa amenintze. C. PETRESCU A. 387. ◊ (Adverbial) Un neastimpar mare k in preziua unei catastrofe sau a unei fericiri nebune imi fierbea in tot trupul shi ma facea sa respir precipitat k dupa o spaima sau dupa o fuga. GALACTION O. I 107. 2. (Despre substantze solide dizolvate intrun lichid) Depus la fund separat sedimentat.