preasfințit, ~ă [At: BIBLIA (1688), 4/53 / S și: prea sfințit / V: (înv) preaos~, preos~ / Pl: ~iți, ~e / E: prea + sfințit cdp slv прѣсвѧщєнъ, прѣосвѧщєнъ] 1-2 sma, a (Prelat) care a primit harul divin Si: preasfânt (1). 3 a (Reg; d. sărbători religioase) De mare importanță.