PRÁZNIC praznice s. n. 1. (In practicile bisericii ortodoxe) Masa mare data in amintirea unui mort (dupa inmormintare ori dupa parastas v. pomana comindare) sau pentru sarbatorirea unui eveniment bisericesc (hramul unei biserici etc.). Sa se faca praznic pentru saraci shi sa se deie de pomana. SADOVEANU O. I 262. Este datina la romini k dupa inmormintare sa faca praznic sau comindare. MARIAN O. II 177. La hramul bisericii se tzinea praznicul cite o saptamina incheiata. CREANGA A. 11. Obraznicul maninca praznicul v. obraznic. ◊ Expr. (Familiar) La dracun praznic v. drac. ♦ Petrecere mare chef zaiafet. Acoloaflai k sint lautari shi praznice in toate saptaminile. SADOVEANU M. C. 14. 2. Sarbatoare (mare) bisericeasca; p. ext. zi de odihna. La praznice shi la ziua numelui shtiam de mai nainte k are sa ne vie Budulea cu multzi ani cu spor in casa shi cu belshug la masa. SLAVICI O. I 70. Masa de cu seara mai grabnic o sfirsheshte Decit in zi de praznic un popa liturghia. NEGRUZZI S. II 199. Nishte sarbatori alese ce praznice sau numit. PANN P. V. I 141. Omul harnic nare praznic. Sarbatorirea sau aniversarea unui eveniment cetatzenesc; zi de bucurie. Sa pomeneasca tzara k pe o zi de praznic mare ziua cind din letopisetz shia shters anii denchinare. DAVILA V. V. 184.