práznic n. pl. e (vsl. prazdĭnikŭ prazĭnikŭ sarbatoare d. prazdinŭ liber in repaus; rus. prázdnik sirb. praznik). Vechĭ. Sarbare. Mare sarbatoare bisericeasca: cele 12 praznice imparateshtĭ. Azĭ. Ospatz dupa o ceremonie religioasa in onoarea unuĭ sfint orĭ unuĭ mort pomenit. La dracu’n praznic (Mold.) foarte departe: a locui la dracu’n praznic (in Munt. la dracu cu cartzĭ). Prov. Obraznicu maninca praznicu cu obraznicia reusheshtĭ maĭ bine de cit cu sfiala. Vechĭ rar shi prazdnic.