práznic praznice s. n. 1. Zi de sarbatoare religioasa sau de odihna; p. ext. celebrare a unui eveniment religios sau o comemorare a unui sfant; spec. (reg.) hram. ◊ Praznic imparatesc = sarbatoare domneasca inchinata preamaririi lui Iisus Hristos (in numar de opt) Sfantului Duh (1) sfintei Fecioare Maria (4) shi sfintei cruci (1). ♦ (Inv.) Aniversare a zilei de nashtere a cuiva; sarbatoare cu acest prilej. ♦ (Pop.) Sarbatoare a patronului casei sau a sfantului care o patroneaza. 2. Masa mare shi imbelshugata (cu joc shi lautari) organizata la un praznic (1) la un eveniment important etc.; p. gener. ospatz petrecere chef; praznuire. ◊ Expr. La dracun praznic = foarte departe. 3. Masa mare care se face dupa o inmormantare sau dupa un parastas (cand se daruiesc saracilor diverse lucruri); pomana (reg.) comandare pranz. [Var.: prásnic prázdnic s. n.] Din sl. prazdĭnikŭ.