PRAG praguri s. n. 1. Partea de jos orizontala a unui toc de usha sau a unei portzi putzin mai ridicata de la pamant peste care se trece la intrare shi ieshire. ◊ Expr. A calca (sau a trece a pashi) pragul (casei) = a) a ieshi din casa; b) a intra in casa cuiva a vizita pe cineva. A se pune prag = a se asheza in calea cuiva; a se impotrivi a se opune actziunilor cuiva. A pune piciorul in prag = a se opune cu darzenie la ceva a avea o atitudine intransigenta a soma pe cineva sa faca ceva. ♦ Mica ridicatura special amenajata pe terenul de sport pentru a marca limita de la care se efectueaza sariturile atletice. ♦ Partea de sus orizontala a tocului ushii. ◊ Expr. A da (sau a se lovi a se izbi) cu capul de pragul de sus = a se convinge de unele adevaruri in urma unei triste experientze. ◊ Fig. Treapta sociala rang. 2. Usha poarta; p. ext. casa locuintza; camin familie. ◊ Expr. Din prag in prag = din casa in casa. A bate pragurile = a umbla pe la multe case a hoinari a colinda. ♦ Portziune de teren din fatza ushii de la ieshirea dintro casa. ♦ (Rar) Temelie. 3. Fig. Inceput al unei situatzii noi limita care desparte doua situatzii perioade etc. diferite. In pragul verii. 4. Ridicatura naturala a fundului albiei unei ape curgatoare; banc de depuneri format din materialele transportate de apa; treapta mai inalta pe fundul unui bazin oceanic sau marin. ♦ Ridicatura de teren in forma de prag (1); treapta de stanca greu de trecut. ♦ Perete de piatra stanca peste care trece o apa formand o cascada. 5. Proeminentza in forma de treapta pe suprafatza unei piese de lemn care intra intro scobitura facuta in alta piesa imbinata cu aceasta pentru a impiedica deplasarea celor doua piese una fatza de alta. ♦ P. gener. Proeminentza in forma de treapta executata sau formata (in urma uzurii) pe suprafatza unei piese. 6. (Fiz.) Valoarea maxima sau minima a unei marimi caracteristice unui fenomen dat deasupra sau dedesubtul careia fenomenul nu se mai poate petrece. ♦ (Med.) Valoare minima a unui factor necesara pentru a determina aparitzia unui fenomen fiziologic sau patologic. ◊ Prag de excitabilitate = intensitatea minima a unui excitant capabila sa provoace o stare de excitatzie intro celula sau intrun complex de celule nervoase. Prag senzorial absolut = minimul de intensitate al unui stimul la care este posibila perceptzia sa. 7. Bucatzica de lemn (de abanos) sau de os de elefant care se fizeaxa perpendicular pe capatul superior al corpului unor instrumente muzicale shi care se sprijina coardele. Din sl. pragŭ.