prag n. pl. urĭ (vsl. [bg. sirb.] pragŭ rus. poróg. V. zaporojan). Partea de jos a cadruluĭ ushiĭ shi care de ordinar e maĭ inalta de cit pavimentu camereĭ. Loc culminat la un drum: pragu drumuluĭ de la Sarata (Buzaŭ). Fig. Inceput: a murit in pragu vĭetziĭ. A pune picĭoru’n prag a nu lasa sa intre (fig.) a te opune energic. Pragu de sus: partea opusa praguluĭ de jos: s’a lovit cu capu de pragu cel de sus shi la vazut pe cel de jos (se zice despre un om care se mindreshte prea tare shi o patzeshte).