prag (práguri) s. n. 1. Partea de jos orizontala a tocului ushii. 2. Consola treapta. 3. (Inv.) Stilp de pod. 4. Banc grind. 5. SHuvoi adinc cadere de apa. 6. Cordar. 7. Pubis. Mr. megl. prag. Sl. pragŭ (Miklosich Slaw. Elem. 39; Cihac II 385; Conev 80); cf. bg. prag alb. prak. Pentru sensul 5 cf. Barbulescu Arhiva XXIX 123. Der. pragar s. m. (Olt. prag de sus sau de jos grinda pe temelia unei case).