PRAG ~uri n. 1) Parte componenta orizontala a unui toc de usha care uneshte capetele ushorilor. ◊ A calca (sau a trece a pashi) ~ul casei a face o vizita cuiva; a intra in casa cuiva. A pune piciorul in ~ v. PICIOR. A bate ~urile a) a umbla pe la casele oamenilor; b) a solicita ceva apeland la diferite instantze. Din ~ in ~ din casa in casa. 2) Locul din fatza ushii. 3) fig. Ajun a ceva (a unei noi perioade de timp a unui eveniment a unei situatzii etc.). In ~ul primaverii. 4) Ridicatura naturala pe fundul albiei unei ape curgatoare care face imposibila navigatzia; treapta inalta de stanca peste care curge o apa. 5) fig. Valoare maxima sau minima a unei marimi. 6) (la instrumentele muzicale cu coarde) Piesa constand dintro bucatzica de lemn cu crestaturi care se fixeaza sub coarde pentru k acestea sa nu se atinga de corpul rezonator al instrumentului. 7) fam. Partea de jos a pantecelui. /<sl. pragu