praf (práfuri) s. n. 1. Pulbere colb. 2. Prafaraie. 3. Medicament in forma de pulbere. 4. Iarba de pushca (corect praf de pushca praf pentru arme). Var. inv. prah sprav Mold. Trans. prav Banat prau. Megl. prau. Sl. prachŭ (Miklosich Slaw. Elem. 39; Cihac II 285; Conev 37) cf. bg. sb. cr. prah ceh. prach. Der. prafarie (var. inv. pravarie) s. f. (praf mult); prafos adj. (cu praf); prafos adj. (cu praf); prafui (var. praftura ple(a)ftura) s. f. (pamatuf al fierarului; Arg. rege la cartzile de joc; Arg. popa) ultimele sensuri prin sinecdoca din cauza barbei sale; praftui vb. (a stropi cu agheasma; a da din coada pentru a se apara de mushte); prafuriu adj. (de culoarea prafului); prafuros adj. (plin de praf); sprehui (var. shrehui sprahui) vb. (a scutura de praf a scoate praful) in Mold. Cf. prahaitza.