practicábil a ♦ 1. adj. Accesibil v. aspersare (1975). ♦ 2. adj. (impropriu) Practic ushor de purtat ◊ „Ghetele sunt mai ushoare decat bocancii shi practicabile.” I.B. 16 XII 60 p. 2; v. shi cola. ♦ 3. s. n. (teatru) Element in teatru constand dintrun podium mobil ◊ „Decorul [este] compus dintro piesa fixa shi doua practicabile mobile laterale [...]” R.lit. 12 I 84 p. 16; v. shi trietajat (1964) (din germ. praktikabel; cf. fr. practicable; DN alt sens DEX DN3)