PÓZNA pozne s. f. 1. Fapta sau vorba care provoaca haz veselie. V. ghidushie. Sa fi vazut cite pozne shi cite alea toate mai faceaxn noi... k sa ne veselim. STANOIU I. 119. Dumitaletzi place bade tot de pozne sa te tzii! Numai basmenfricoshate de prin tzari shimparatzii Ne spuseshi la shezatoare. EFTIMIU I. 82. Norocul e cam nazdravan Face multe pozne intrun an. TEODORESCU P. P. 184. ♦ Ciudatzenie minunatzie curiozitate. Bine parintzele da pozna asta nam mai vazuto niciodata. HOGASH DR. 150. Auzi pozna!.. Cica iau luat moshiile din virfu catargului. ALECSANDRI T. 138. 2. Intimplare regretabila provocata de nepriceperea sau neindeminarea cuiva (v. boroboatza); fapta necugetata savirshita de cineva care nui prevede consecintzele. Ai facut vreo pozna? Ai furat? Ai omorit? Spune degraba! SADOVEANU N. F. 106. Pozna cu rasturnarea cafelei shi prapadirea fetzei de masa fu repede iertata shi uitata. REBREANU R. I 26. Ma rog mi se dusese buhul despre pozna ce facusem de naveai cap sa scotzi obrazul in lume de rushine CREANGA A. 51. Deschizi ori stric usha?... Te rog Leonitzule nu te apuca de pozne. ALECSANDRI T. I 39. ◊ (Adesea in fraze exclamative) De padurea cea batrina sa nu te atingi cai pozna! CREANGA P. 316. Ce pozna k nam shtiut! Plecam drept spre casa faceam shi eu ceva parale. CONTEMPORANUL VI_I 41.