POZNA s.f. 1. (Mold.) 1. Fapta intimplare situatzie care provoaca cuiva un rau un neajuns un necaz o nenorocire Ciude shi pozne facea in domnia lui. URECHE. Trecand la Hotin ...mare stricaciune shi pozne face oamenilor pre unde lovie. NECULCE; cf. M. COSTIN; N. COSTIN. 2. Pacaleala farsa; festa renghi. Facusa acea pozna cu luarea hainei. B 1774 52^r. Etimologie necunoscuta. Cf. i n a l j o s (2) m a r g h i o l i e t a l p i j i c.