POZÍTZIE s f (cf. fr. position lat. positio germ. Position): loc ocupat de o unitate lingvistica in raport cu alte unitatzi lingvistice. Astfel se vorbeshte despre p. anumitor consoane sau vocale in cuvinte despre p. articolelor in raport cu substantivele shi cu adjectivele din propozitzii despre p. vocativelor in cadrul propozitziei despre p. adjectivelor in raport cu substantivele din propozitzie despre p. pronumelor shi adjectivelor interogative in cadrul propozitziei shi a pronumelor shi adjectivelor relative in cadrul frazei despre p. adverbelor in raport cu verbele din propozitzii despre p. adverbelor relative in cadrul frazei despre p. prepozitziilor in raport cu regentul shi subordonatul in cadrul propozitziei despre p. conjunctziilor in raport cu partzile de propozitzie din propozitzii shi cu propozitziile din fraza despre p. interjectziilor in cadrul propozitziei despre p. unor propozitzii in raport cu alte propozitzii din fraza etc. ◊ ~ initziála: locul de la inceputul cuvantului al propozitziei sau al frazei. ◊ ~ mediála: locul de la mijlocul cuvantului al propozitziei sau al frazei. ◊ ~ finála: locul de la sfarshitul cuvantului al propozitziei sau al frazei.