POZÍTZIE s. f. 1. mod in care este ashezat sau situat ceva sau cineva; (p. ext.) loc unde se gaseshte ceva sau cineva. ◊ (muz.) loc al unei note sau al unei chei pe portativ; felul in care sunt tzinute mainile in timpul cantatului la instrumentele muzicale. ◊ locul care il ocupa un sunet intrun cuvant. 2. teren loc care sunt dispuse trupele pe front sau navele de razboi pe mare servind k baza de atac sau de aparare. 3. atitudine a corpului; tzinuta. 4. situatzie stare in care se gaseshte cineva sau ceva. ◊ situatzie sociala rang. (< fr. position lat. positio germ. Position)