POVÉSTE poveshti s. f. 1. Specie a epicii (populare) in proza in care se relateaza intamplari fantastice ale unor personaje imaginare in lupta cu personaje nefaste shi in care binele triumfa; basm; p. ext. naratziune cuprinzand fapte posibile sau reale. ◊ Expr. K in (sau din) poveste = foarte frumos minunat miraculos. Nici poveste = nici pomeneala nici vorba (sa fie asha). A sta (sau a se apuca) de poveshti = a sta de vorba indelung a sta la taifas. (Pop. shi fam.) A ajunge (sau a se face a ramane) de poveste sau ai merge (cuiva) vestea shi povestea = a deveni cunoscut renumit printrun fapt o patzanie (negativa) etc. ♦ Nascocire scornitura minciuna. ◊ Loc. vb. A spune poveshti = a mintzi. 2. Istoria sau relatarea faptelor a peripetziilor a vietzii cuiva. 3. Intamplare fapt problema (care atrage atentzia care merita atentzie). ◊ Expr. Ce (mai) vestepoveste? = ce (mai) e nou? ce se aude? Asha tzie povestea? = asha stau lucrurile? asta e situatzia? 4. (Pop.) Proverb zicatoare maxima. ◊ Expr. Povestea vorbei (sau a cantecului etc.) = expresie des repetata devenita proverbiala; vorba ceea. Din sl. povestĩ.