povéste (povéshti) s. f. 1. Naratziune. 2. Istorisire fabula povestire fantastica. 3. Faima reputatzie. Sl. povĕstĭ (Miklosich Slaw. Elem. 36; Cihac II 454) cf. veste. Der. povesti vb. (a istorisi a nara); povestash (var. povestitor) s. m. (persoana care spune sau scrie poveshti). Din rom. provin sas. poweste „poveste” powestin „a povesti”.