POTOLÍ potolesc vb. IV. 1. Tranz. (Cu privire la senzatzii sau stari sufleteshti) A face sa scada in intensitate; a linishti a calma a domoli. Jder a poftit apa shi shia potolit setea dintrun cofaiel. SADOVEANU F. J. 580. Alinatzi plinsul; potoleshtetzi dorul. IOSIF PATR. 81. El shia potolit necazul Dar pe doamna o iubea! SHingropind in coif obrazul SHtefanvodaacum plingea! COSHBUC P. I 214. Grozav burdihan shi nesatzios gitlej de nu pot sai potoleasca setea nici izvoarele pamintului. CREANGA P. 242. ◊ (Cu privire la persoane) Aprinde tata un felinar shi pleaca sal potoleasca pe nebun. STANCU D. 49. (Refl.) No turburatzi... Se potoleshte ea shi pleaca. DELAVRANCEA O. II 135. ◊ (Cu privire la actziuni omeneshti) Cind ishi potoleau mersul... razbateau pina la ei murmure de fluier. SADOVEANU O. I 131. Buiestrashul gifiind ishi potoleshte putzin mersul la urcush. CARAGIALE O. I 373. ♦ A pune capat a face sa inceteze. Selimpasha sa trimita oshtire k sa potoleasca cit mai in graba rascoala din Valachia shi Moldova. GHICA S. 109. 2. Refl. (Despre fenomene actziuni sau procese in desfashurare) A pierde din intensitate a scadea a se micshora a inceta. De cu noapte vintul se potolise. BART S. M. 54. Afara se potolise viscolul. VLAHUTZA la TDRG. Mau trimis la stina... sa shed acolo pina sa mai potoli bolishtea. CREANGA A. 15. ◊ (Ironic) Dupa aceasta capra shi cu iedul au luat o capitza de fin shiau aruncato peste dinsul in groapa k sa se mai potoleasca focul. CREANGA P. 33. ◊ (Despre sunete zgomote) Intrun tirziu cind larma sa potolit a izbutit sashi faca vocea auzita. GALAN Z. R. 22. Zgomotele din imprejurimi un rastimp deshteptate se potoleau. SADOVEANU O. IV 31. Prez. ind. shi: potól (IOSIF P. 22 ALECSANDRI P. P. 335).