potigaci sn [At: ANTIPA, P. 299 / V: ~aș, ~icaș, poteg~ / Pl: ~ace / E: rs потягач] (Pes) 1 (Dob) Nuia (scurtă) de care este legată sfoara undiței sau care fixează vârșa ori vintilul pe fundul apei Si: (reg) coidac. 2 (Reg) Prăjină înfiptă în pământ, pe care se atârnă la uscat vârșele.