POTECEÁ potecele s. f. (Popular) Potecutza. Cite drumuri sint mai rele Leai facut tot potecele Limpezi cum e podul palmei Batute k prispa casei. SHEZ. V 31. Ce mie mie drag pe lume Poteceaua din padure Pardosita cu alune. TEODORESCU P. P. 325. ◊ Expr. A lua poteceaua inapoi = a se intoarce a face calea intoarsa. Vazind k soarele rasare shi nadejde nu mai era da da cu ochii de zina cea frumoasa FatFrumos lua poteceaua inapoi. POPESCU B. II 34.