POTÉK poteci s. f. 1. Drum ingust care se poate strabate pe jos (rar calare); carare. Poteca rar umblata ma infunda in tufishuri jilave. C. PETRESCU S. 19. Drumurile shi potecile erau pustii. SADOVEANU B. 162. Te rog sami aratzi prin padure vro poteca de picior pe unde ash putea merge calare. HOGASH M. N. 71. ◊ Expr. Pe toate potecile = pe toate cararile v. carare. Fete k Tantzica nu se gasesc pe toate potecile. REBREANU R. I 241. A shti toate potecile = a) a cunoashte bine un loc; b) a fi abil a cunoashte bine un lucru. A veni (sau a umbla) pe drum nu pe poteca = a fi sincer a vorbi deschis a evita subterfugiile. Daca voiai sa te intzelegi cu mine trebuia sa vii pe drum iara nu pe poteca. SLAVICI N. II 74. A i se incurca (cuiva) potecile v. incurca. A i se scurta (cuiva) potecile v. scurta. 2. Drum cale. De cum a dat in fapt de zori Veneau cu fete shi feciori Trasnind radvanele de crai Pe netede poteci de plai. COSHBUC P. I 55. ◊ Fig. Tu nai avut de gind... sa aratzi poetzilor din viitorime poteca cea buna. ODOBESCU S. III 11. Varianta: (Mold.) potík (ALECSANDRI T. I 278 NEGRUZZI S. I 329) s. f.