Definitzia cu ID-ul 505455:
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
poték (potéci) s. f. Carare drum ingust. Var. Mold. potica Banat poteaca. Bg. patek (Miklosich Slaw. Elem. 38; Cihac II 281; Pascu Arch. Rom. IX 303) din sl. tešti „a alerga” cf. slov. potek „curs mishcare”. Der. potecutza s. f. (diminutiv al lui poteca); potecash s. m. (granicer corp organizat in Munt. in 1834).