POTÉK poteci s. f. Drum foarte ingust la tzara la munte in padure etc. care se poate merge numai pe jos; carare; p. gener. drum cale. ◊ Expr. Pe toate potecile = peste tot in orice loc pretutindeni. A shti toate potecile = a cunoashte secretele cuiva. A veni (sau a umbla) pe drum nu pe poteca = a fi sincer a vorbi deschis. [Var.: (reg.) potík s. f.] Din bg. pateka.