postmoderna muzica ~. Discutzia postmoderna migrand in ultimele trei decenii ale sec. 20 dinspre artele plastice arhitectura shi literatura spre muzica ramane o controversa inca neipuizabila deshi astazi mai palida tatonand o posibila sistematizare a creatziei contemporane sau cu shi mai multa ambitzie incercand trasarea de principii pentru o muzica a viitorului. Inca de la terminologie pornesc atitudinile pro shi contra postmodernismului relevand imaginea incompleta shi echivoca care o poate oferi (in general) un termen stilistic. Conventzia postmoderna este inca plina de contradictzii de pozitzii divergente poate tocmai datorita sensului atat de vag al termenului. Postmodernul nu reprezinta o solutzie terminologica prin insashi relatzia care o implica fatza de modern. Sar talmaci prin „dupa modern” stricto sensu. Dar directziile fundamentale dupa care sau orientat filosofi shi lingvishti in explicarea postmodernismului se raporteaza la modern fie k o continuitate a acestuia fie k o negatzie a sa. Altfel spus: postmodernul se constituie in ceva radical nou sau este mai mult expresia radicalizata a modernului? Raspunsurile oferite au marcat multiplicitatea tipologica a gandirii ultimelor decenii. Conform opiniilor divergente postmodernul insemneaza ashadar fie pierderea subiectivitatzii fie intoarcerea la subiectivitate: sfarshitul noului sau cel mai nou; retragerea avangardei sau o avangarda contemporana; fie antiestetica fie o noua estetica; o conceptzie regionalista sau globala; o logica culturala a „capitalismului tarziu” sau impotrivirea fatza de acesta sh.a.m.d. Posibil k toata confuzia sa porneasca shi din faptul k numeroshi exegetzi extind postmodernul la o perioada data integral definita k atare. Or cel putzin in muzica asha ceva nu pare posibil din cauza fenomenului binecunoscut al individualizarii maxime a stilurilor. Pe de alta parte creatori diferitzi ar putea fi unificatzi stilistic prin coordonate postmoderne fara ai considera prin aceasta compozitori in totalitate. O anume atitudine estetica postmoderna sar „infiltra” astfel in creatzie fara sa o configureze in totalitate. Confuzia muzicologicstilistica atinge diferite trepte: se identifica sau nu postmodernismul cu neoromantismul cu „Noua simplitate” (in versiunile sale amer. shi germ.) ashadar cu expresii ale reintoarcerii manifeste la traditzie? Este minimalismul (v. minimala muzica) amer. postmodern? Serialismul (v. seriala muzica) integral reprezinta o radicalizare a dodecafonismului (v. dodecafonie) SHcolii vieneze deci a modernismului; se poate numi el postmodern daca optam pentru formula enuntzata anterior a postmodernului k „expresie radicalizata a modernului”? Spre exemplificare vom enuntza cateve opinii asupra postmodernismului muzical: 1. L. Samana (1987) analizeaza tendintza spre recuperarea romantismului* tarziu vizibila in muzica anilor 19701980: aceasta sar datora necesitatzii unor compozitori de a reveni la un sistem functzional fie prin minimalism (o noua tehnica grefata pe un quasitonal diatonic) fie prin neoromantism (preluarea unor modele componistice ale sec. 19 eventual continuand o clasa de compozitzie a unui anume important din perioada romantica) ambele orientari fiind inrudite shi posibil de subsumat postmodernismului k atitudine a intoarcerii spre reperele traditziei. Recuperarea traditziei se mai poate face shi prin citat* procedeu „periculos” in functzie de felul in care este folosit. De asemenea alte moduri subtile shi complexe de asimilare componistica a traditziei fara concesii se particularizeaza in functzie de mari creatori ai celei dea doua jumatatzi de sec. 20 care includ shi depashesc faza serialismului integral semnalandui aspectele „dezumanizate” (prea multa informatzie iluzia organizarii totale ratzionalism hipertrofiat): Ligeti Stockhausen Berio Lutosławski. Este vorba in esentza de ideea reasimilarii trecutului fie in cazuri extreme (neoromantismul sau „muzica naiva” a lui Aron Pört) fie in nuantze gradate de la minimalism „Noua simplitate” shi pana la muzici ce filtreaza sugestiile trecutului fara a neglija cuceririle modernitatzii. 2. H. Danuser (1984) intruna din sectziunile amplei analize estetice a muzicii dintre 19501970 desemneaza muzica mnimala drept postmoderna datorita caracterului sau antimodern shi pluralist. De la aceasta directzie a postmodernismului muzica minimala (cu specificul muzicii de meditatzie) discutzia se poate extinde la conceptul mai general de „Noua simplitate” fie amer. (minimalismul) fie germ. („muzica expresiei orientata spre traditzie”). Aceasta din urma readuce consonantza* in armonie (III 1) uneori intorcanduse chiar la tonalitate*; stabileshte o relatzie cu creatzia lui Berg cu cea tarzie a lui Schönberg cu muzica neseriala a lui H.W. Henze cu fenomene corespunzatoare modernului din anii 1960: colajele shi citatele la Berio Zimmermann Lukas Foss compozitzia „micropolifonica” a lui Ligeti pozitzia defunctzionalizarii unui acord de nona* de dominanta* in Stimmung de Stockhausen k baza statica a compozitziei vocale coloratspectrale (v. spectrala muzica). Compozitorii se reintorc la genuri muzicale traditzionale (sonata* cvartet* simfonie* lied* opera*) astfel decat in neoclasicism deci nu prin restituirea anumitor modele de fraza shi forma muzicala ci prin spargerea interdictziei moderne asupra acestor genuri. Asha cum in jurul lui 1910 datorita celei dea doua SHcoli vieneze era provocat scandalul „emanciparii disonantzei*” in jur de 1970 apare acela al „emanciparii consonantzei”. 3. SHt. Niculescu (1986) sintetizeaza „patru tendintze cardinale din creatzia muzicala contemporana” fara a defini propriuzis vreuna drept postmodernism. Am putea insa trasa o paralela intre termenii propushi de SHtefan Niculescu shi alte concepte stilistice mentzionate: fuga inainte sau adoptarea dezordinii individuale ar corespunde avangardei; fuga inapoi sau adoptarea unei ordini colective scrise neoromantismului eventual „Noii simplitatzi” germ.; cautarea unei ordini individuale cu accent pe ratziune shi abstractzie „Noii complexitatzi”; cautarea unei ordini arhetipale in ordinele colective orale partzial „Noii simplitatzi” amer. partzial muzicii de meditatzie (aceasta paralela ramanand insa insuficienta). Dealtfel in ceea ce priveshte muzica romaneasca numeroshi compozitori se sustrag unei posibile definiri postmoderne din cauza echivocului estetic in care sar putea inscrie preferand in consecintza definirea apartenentzei la orientari marcate de termeni „tehnici”: exista ashadar actualmente reprezentantzi ai „muzicii spectrale” ai „noii diatonii” ai „directziei arhetipale” (v. arhetipala muzica) ai „minimalismului” ai „muzicii de textura*” (eterofonica) sh.a.m.d. Desigur k se pot detecta multiple aspecte postmoderne in creatzie daca vom considera doar variatele modalitatzi de recuperare contemporana a traditziei dupa ce o epoca a avangardei postbelice (marcata tocmai de tabuizarea traditziei) sa stins indiferent de tehnica de compozitzie folosita de un compozitor sau altul. Insa nu se pot trasa (deocamdata) liniile unei orientari postmoderne a shcolii romaneshti poate shi din cauza prea putzinelor demersuri teoretice bine fundamentate in domeniu shi corelate cu fenomenele creatziei muzicale universale.