POSHTALIÓN (1) poshtalioane s. n. (2) poshtalioni s. m. (Invechit shi arhaizant) 1. Diligentza; p. ext. trasura trasa de mai multzi cai. Veneau familii de la doua poshtii in trasuri care ajungeau prafuite in poshtalioane cu clopotele ce sunau de departe. C. PETRESCU S. 113. Iar da caleshti cu telegari poshtalioane cu opt cai bidivii shi citen luna shin soare. DELAVRANCEA S. 36. Boierii noshtri pe atunci... aveau poshtalioane de cite shase shi opt cai romineshti iutzi k zmeii. GHICA la TDRG. 2. Cal utilizat la poshtalion (1). Dute de spune surugiilor sa inhame poshtalionii la trasura cea galbana. ALECSANDRI T. 484. Pronuntzat: lion.