POSHTA¹ poshte s. f. I. 1. Institutzie publica care asigura transportul shi distribuirea corespondentzei a coletelor etc.; local in care se afla aceasta institutzie. ◊ Loc. adj. De poshta = poshtal. 2. Transport de corespondentza; corespondentza. ◊ Poshta redactziei = rubrica intrun periodic in care se publica raspunsuri la scrisorile shi la intrebarile cititorilor. ◊ Expr. Cu prima poshta sau cu poshta viitoare (sau urmatoare) = cu prima corespondentza care urmeaza sa vina sau sa plece. (Fam.) A duce (sau a purta a umbla cu) poshta = a colporta shtiri zvonuri etc.; a barfi. ♦ Factor poshtal. 3. Serviciu de transport pentru calatori (shi corespondentza) cu diligentza folosit inainte de introducerea cailor ferate; vehicul folosit de acest serviciu; diligentza poshtalion. ♦ Loc special amenajat pe parcursul unui drum unde se gaseau vehicule de transport in comun shi cai de schimb. ◊ Cal de poshta = cal folosit doar la transportul cu poshtalionul sau calare. ◊ Expr. A fi sau a ajunge cal de poshta = a fi foarte solicitat a alerga mult. 4. Unitate de masura a distantzelor folosita in trecut egala cu aproximativ 20 km; p. gener. (fam.) distantza (mare) nedeterminata. ◊ Expr. (Cale) deo poshta = distantza (relativ) mare. II. (Pop.) Bucata de hartie unsa cu grasime care se lipeshte de talpa unui om adormit shi care apoi se aprinde pentru al speria. Poshta merge = numele unui joc de copii. III. Echipa de hamali pentru incarcarea vapoarelor acostate la chei. [Var.: (inv.) pósta (reg.) póshtie s. f.] Din rus. počta.