PÓSHTA¹ poshte s. f. I. 1. Institutzie publica care asigura primirea transportul shi distribuirea scrisorilor a telegramelor a mandatelor poshtale shi a coletelor; local in care se afla aceasta institutzie. ◊ Loc. adj. De poshta = poshtal. 2. Corespondentza primita expediata sau distribuita in aceeashi zi sau intro perioada data. ◊ Poshta redactziei = rubrica intro revista sau intrun ziar in care se publica raspunsuri la scrisorile shi la intrebarile cititorilor. ◊ Expr. Cu prima poshta sau cu poshta viitoare (sau urmatoare) = cu prima corespondentza care urmeaza sa vina sau sa plece. (Fam.) A duce (sau a purta a umbla cu) poshta = a colporta shtiri aprecieri pareri zvonuri de la o persoana la alta a umbla cu vorbe a face intrigi. ♦ Factor poshtal. 3. Serviciu de transport pentru calatori (shi corespondentza) cu diligentza folosit inainte de introducerea cailor ferate; vehicul folosit de acest serviciu; diligentza poshtalion. ♦ Loc de popas han ashezat pe parcursul unui drum unde calatorii care foloseau poshta¹ (3) gaseau vehicule de transport in comun sau cai de schimb. ◊ Cal de poshta = cal destinat exclusiv serviciului de transport. ◊ Expr. A fi sau a ajunge cal de poshta = a fi foarte solicitat a alerga de colo pana colo. 4. Unitate de masura a distantzelor folosita in trecut egala cu aproximativ 20 km; p. gener. (fam.) distantza (mare) nedeterminata. ◊ Expr. (Cale) deo poshta = distantza (relativ) mare. II. (Pop.) Bucata de hartie unsa cu grasime care se lipeshte de talpa unui om adormit shi care apoi se aprinde pentru al speria. ◊ Poshta merge = numele unui joc de copii. III. Echipa de hamali pentru incarcarea vapoarelor acostate la chei. [Var.: (inv.) pósta (reg.) póshtie s. f.] Din rus. počta.