PORUNCITÓR OÁRE poruncitori oare adj. Care exprima o porunca un ordin; p. ext. autoritar. Arendashul nu putu rabda privirea aceea staruitoare sfredelitoare poruncitoare ci pleca ochii in jos shi intzelese k de data asta era batut. SANDUALDEA D. N. 216. Mishcarile lui repezi shi poruncitoare zoreau lucrul oamenii urcau shi coborau schelele. ANGHEL PR. 57. ◊ (Adverbial) Capitanul se incrunta minios ridica poruncitor mina. CAMIL PETRESCU U. N. 335. Mashina repeta staruitor shi poruncitor acelashi avertisment ascutzit k un tzipat minios. REBREANU R. II 45. ♦ Expr. Imperios. Simtzea o dorintza poruncitoare de a se apropia de a se uita in ochii lor de a le cerceta fetzele de aproape de tot. DUMITRIU V. L. 59. ◊ (Substantivat) Stapin. Tu eshti dupa port un poruncitor shi omul acesta e poruncit de veacuri. ARGHEZI P. T. 10. Varianta: (regional) poroncitór oáre (HOGASH M. N. 28) adj.