PORTÁR portari s. m. 1. Persoana insarcinata cu paza intrarii unei intreprinderi unei institutzii unei case de locuit etc. V. ushier. Portarul in drum ia oprit SHii numaran poarta cu batzul. ARGHEZI V. 187. Peste vreun ceas portarul i vesti k domnul ministru nu mai vine azi. REBREANU R. I 269. Portarul il primi shi il gazdui pina a doua zi. NEGRUZZI S. I 219. Jucatorul care apara poarta (la diferite jocuri sportive). 3. (In organizarea administrativa medievala a tzarilor romineshti) Dregator ale carui atributzii au variat de la pazitor al portzii domneshti pina la insotzitor al solilor straini la domn servind shi k interpret; p. ext. (cu reminiscentze in poezia populara) dregator inalt functzionar domnesc. Cest domn bun jupin (cutare) El ishi areo fata mare. SHi mio cereun portarmare. TEODORESCU P. P. 86. ◊ Portar de (sau de la) Suceava (sau al Sucevei) = titlu purtat pe vremea lui SHtefan cel Mare de guvernatorul Sucevei; comandant al oshtirii shi pazitor al cetatzii; hatman. Io SHtefanvoievod mam pus la porunca lui k shi portarul Sucevei. DELAVRANCEA O. II 32.