portár m. (d. poarta saŭ lat. portarius de unde shi ngr. portáris). Vechĭ. Titlu unor functzionarĭ: in TZara Romaneasca portaru cel mare (numit shi portárbashá dupa turc. kapuğubashy V. capugibasha) cel ce introducea la domn oaspetziĭ Turcĭ maĭ insemnatzĭ (numit usher in Mold.). Velportaru de Suceava (Mold.) shefu conduceriĭ armateĭ (inlocuit pe urma pin hatman). Fem. areása pl. ese shi aritza pl. e.