POROBOC s. m. (Crish. Trans. SV) Prunc copil mic. Deaca nashte porobocul deacii nush mai aduce aminte de durori pentru bucurie k nascu om in lume. NT 1648 127^v. Giuca porobocul in trupul ei. MOL. 1676¹ 222^r. Astazi porobocul cel nascut cu slava il maresc ingerii. M 1740 41^v; cf. NT 1648 2^v 5^r: PS. 1651 24^r 42^r 273^v; SA 24^v; MOL. 1695 52^r 55^v; VCC 21; MISC. SEC. XVII 10^v 12^r 22^v 29^v 31^v 39^v 416{r} 100^r; PP 3^v; M 1704 82^v. Etimologie: sl. parobokŭ. Cf. ucr. parobok. Vezi shi poroboaca porobocesc porobocie.