POPOSÍ poposesc vb. IV. Intranz. 1. A se opri (de obicei pentru putzin timp) in cursul unei plimbari al unei calatorii al unui marsh al unei incursiuni pentru a se odihni; a face un popas. Veneau din zori scirtziind carele incarcate shi poposeau sub salciile care imprejmuiau moara ashteptind sashi macine grauntzele. ANGHELIOSIF C. E. 24. De la o vreme fiindule foame poposesc la umbra unei rachitzi pletoase. CREANGA O. A. 266. Vorbind asha au ajuns aproape de Tecuci unde poposira la o dumbrava. NEGRUZZI S. I 138. ◊ (Despre pasari zburatoare) Numai icicolo poposeau cirduri de ciori. REBREANU R. I 70. Colini de deal moldovenesc Cu vii cu crame shi podgorii La care toamna poposesc Din zborul lor saltat prigorii. D. BOTEZ F. S. 7. ◊ Fig. Dorul... Peste multe dealuri vine SHi se bagan sin la mine; Nicairi nu poposeshte Pina unde ma gaseshte. SHEZ. I 46. ♦ A trage undeva a minea. Spre seara au ajuns la tirg shi au poposit in ograda stapinului. GIRLEANU L. 28. ♦ Tranz. (Neobishnuit) A da ospitalitate celui care face popas. Citzi boieri au pribegit Dobrishean k ia oprit SHi la el ia poposit SHin ciobani ia stravestit. TEODORESCU P. P. 474. 2. A se opri intrun loc cu o treaba cu un interes. Imi pare rau domnule Minecutza zice preotul... k nu putem poposi la un pahar dulce. SADOVEANU P. M. 168. Cum a vazut pe HarapAlb poposind la usha ei pe loc la intimpinat cu blindetza. CREANGA P. 221.