POPÍE s. f. (Popular sau familiar; uneori cu sens depreciativ) Demnitatea de popă, funcția pe care o îndeplinește popa. Nu-i rău, măi Ștefane, să știe și băiatul tău oleacă de carte, nu numaidecît pentru popie, cum chitește Smaranda, că și popia are multe năcăfale. CREANGĂ, A. 22. Stoian Șoimul, popă vechi... Ce s-au lăsat de popie Și de sfînta leturghie De s-au dat în haiducie. ALECSANDRI, P. P. 97.