POPÁS popasuri s. n. 1. Oprire (pentru odihna) in timpul unui drum mai lung; shedere mai indelungata intrun loc (in timpul unei calatorii). Pina a ajunge la Vierosh nam avut nicaieri popas shi pace. SADOVEANU E. 16. Zi shi noapte fara popas a tot umblat. CARAGIALE O. III 98. ◊ (In constructzie cu verbul «a face») Saptamini au umblat asha. Faceau popasuri lungi prin gari singuratece. SADOVEANU M. C. 84. Ma hotarii a petrece ceasurile de arshitza ale zilei shi ami face popasul obishnuit in nenumaratele adaposturi de umbra verde shi tainuita. HOGASH M. N. 58. ◊ Fig. Nu au popasuri gindurile mele Samintza lor se zbate veshnic noua. GOGA C. P. 6. Bade dorul de la tine Peste multe dealuri vine SHi nicairi nu salina... Nicairi nare popas Pin’la mine la obraz. JARNÍKBIRSEANU D. 115. ♦ Pauza in timpul muncii odihna. SHed minerii la popas Pe sub streshine de brazi SHi imbuca de amiaz. DESHLIU M. 46. Popasul de amiaza i se paru lung razashului. SADOVEANU O. VII 81. SHo arat cit o arat SHo venit vremea de popas. SHEZ. III 241. ◊ Loc. adv. (Rar) in popasuri = cu pauze alene. Dupa ce mai casca un rind arhimandritul Glicherie se scula in popasuri. STANOIU C. I. 74. 2. Locul unde se opreshte cineva spre a poposi. Taceau coborind spre popas shi amurgul il infashura cu cele din urma straluciri. SADOVEANU O. I 16. Pune caii la un olac. Alege unul bine ferecat. SHi la drum... Schimba caii din popas in popas. DELAVRANCEA A. 141. ♦ Distantza de parcurs intre doua opriri. Dupa ce merg un popas bun se intilnesc la un dimb cu un cucosh. SHEZ. I 280.