PÓPA popi s. m. 1. (Pop.) Preot. ◊ Expr. A plati k popa = a plati sigur (shi pana la ultimul ban). A (i) se duce (sau ai merge) cuiva vestea (sau buhul) k de popa tuns = a starni valva cu o fapta neobishnuita; a se face mare zarva in jurul cuiva sau a ceva. Ashi gasi popa = a gasi pe cineva care nul potzi birui inshela amagi domina; a i se infunda cuiva. Ai fi (cuiva) popa = a domina a tempera (pe cineva) a face (pe cineva) sa se cumintzeasca ai veni (cuiva) de hac; a invatza (pe cineva) minte. A calca a popa = a) (mai ales in constructzie negativa) a da semne de seriozitate a inspira incredere; b) ashi da aere ifose a face pe grozavul. A da ortul popii = a muri. 2. Numele uneia dintre cartzile de joc care are imprimata pe una dintre partzi o imagine asemanatoare cu a unui rege; riga crai rege. ◊ Popa prostul = numele unui joc de cartzi in care pierde jucatorul care ramane cu popa (2). ◊ Expr. (A umbla cu) uite popa nu e popa se spune despre o persoana nehotarata sau care manifesta o atitudine inconsecventa schimbandushi ushor parerile felul de a gandi sau de a actziona. 3. Nume dat celei mai mari piese de la jocul de popice. Din sl. popŭ.