1) pop m. (vsl. popŭ popa). Proptea stilp par ashezat vertical supt ceva k sa nu se lase maĭ jos cum se pune la tavanele slabe in vioara supt scaun k sa sustzie presiunea coardelor shi altele. Lemnu care sustzine roata virtelnitzeĭ saŭ ciciriculuĭ. S. n. pl. urĭ k stogurĭ (Damé 62). Gluga piramida de cocenĭ (strujenĭ) de cotoare sh. a. A sta pop a sta copacel a sta in picĭoare vorbind de pruncĭ cind incep sa pasheasca.