PÓMINA s. f. Amintire pastrata in conshtiintza oamenilor despre lucruri deosebite remarcabile; p. ext. veste faima care se raspindeshte despre asemenea lucruri. Era foarte iubitor de aur imparatul acela shi sempinzise pominan lume despre grozava lui zgircenie. VLAHUTZA A. 214. Zi sa treaca plugul peal meu copil din fasha K satzi ramiien lume pomina ucigasha. ALECSANDRI O. 261. ◊ Loc. adj. (Adesea in constructzie cu verbele «a ramine» «a fi») De pomina = neuitat (mai ales prin manifestari negative); vestit renumit; p. ext. strashnic grozav. A venit septembrie cel de pomina 1939 cind satele sau umplut de ordine [de mobilizare]. CAMILAR N. I 22. Dupa ce golira o sticla se trintira in cele doua paturi shi adormira un somn de pomina. STANOIU C. I. 92. Ash face ceva sa ramina de pomina. CARAGIALE O. III 65. ◊ Expr. A(i) se duce (sau ai merge) cuiva pomina = a se raspindi vestea in lume despre cineva sau ceva care atrage atentzia care este neobishnuit extraordinar nemaivazut. Chema lautarii i invatza cintecele lui i punea sa i le cinte cind avea chef shii indemna sa le cinte shi altora k sa i se duca pomina. STANCU D. 38. Nadajduiesc sa ne revedem... sai tragem un chef... sai mearga pomina. CARAGIALE O. VII 98. Acasa co aducea SHi cu ea se cununa De se ducea pomina. TEODORESCU P. P. 70. A se face (sau a ajunge) de pomina = a se face de ris a se compromite. Vretzi sa ajungem de pomina in lume? VORNIC P. 217.