POLONÍC polonice s. n. Lingura mare (mai ales de metal) emisferica cu coada lunga cu care se scoate supa din oala sau din castron; linguroi. La masa se repezea k leul apuca polonicul cotrobaia prin cazan shi ishi umplea strachina cu ce era mai bun. SADOVEANU O. VI 169. Bucataritza vine inaintea nuntashilor cu un polonic intins intro mina. SEVASTOS N. 307.