POLOBÓC poloboace s. n. 1. Butoi. Pe trepte de stejar urca acum a doua oara mosh Chirila din hruba cu poloboace ducind in mina o oala mare smaltzuita plina de vin invechit la intuneric. SADOVEANU O. VII 52. Lemne la trunchi sint slanina shi faina in pod este... curechi in poloboc slava domnului. CREANGA A. 38. Decit sa caram apa cu poloboacele mai nemerit ar fi sa iau putzul in spinare... shi sal duc in bucatarie o data pentru totdeauna. ALECSANDRI T. I 448. 2. Nivela cu bula de aer montata intrun cadru de lemn de care se servesc zidarii. Varianta: (Munt.) bolobóc (ISPIRESCU L. 354 TEODORESCU P. P. 142) s. n.