POLITZÁI politzai s. m. (In vechea organizare administrativa) SHeful politziei in orashele de provincie sau in circumscriptziile unui orash mai mare. V. comisar chestor. SHeful garii vorbea cu un politzai. DUMITRIU N. 71. Dute la politzai shi la prefect shi spunele intimplarea k sa faca cercetari. SADOVEANU B. 72. ◊ (Metaforic) Deodata un erete Politzai din nashtere Peste balta shi boschete Vinen recunoashtere. TOPIRCEANU P. 152. ♦ Sergent de strada. Noaptea nu sauzeau decit tzignalele prelungi ale politzailor. CAMILAR N. II 136.